Lebenita de Dabuleni

Suntem in plina vara si este sezonul lebenitei. La noi in piata in fiecare an vine o familie din Dabuleni cu lebenita. Deci an de an in acelasi loc din piata au taraba si au lebenita buna, proaspata tot timpul. Azi am fost sa cumpar si eu niste lebenita. M-am pus la coada, caci la ei intotdeauna este coada, si in timp ce asteptam am inceput sa analizez lumea care sta si vrea sa cumpere lebenita. In cele 5 minute cat am asteptat am putut sa fac , in viziunea mea, o caracerizare a persoanelor care cumpara:

1. cei care se cred experti..sunt cei care vin se uita cat timp stau la coada, ajung in fata la vanzator si cer o anumita lebenita (aia de acolo, nu nu aia, a doua de sub) , adica ei dupa ochi isi dau seama care ii mai dulce , mai facuta, mai cu coaja mai subtire. dupa ce ii pusa pe cantar o mai si bat asa cu palma ca sa se asigure ca au luat cea mai tare lebenita din gramada

2. cei care cer o lebenita , li se aduce si apoi o gusta. va rog cand mergeti la piata si cumparati o lebenita sa va uitati atent la ce va spun. deci cei care gusta lebenita, dupa ce iau o gura din ea , daca este dulce, fac o miscare usoara din cap spre restul cozii si dau usor a aprobare , adica da frate asta da lebenita, am luat-o buna de tot

3. sunt cei care cer o lebenita, o iau nu o gusta, platesc si pleaca. simplu dar se poate sa fie teapa cand ajung acasa.

voi in care categorie va incadrati ? hai sa nu imi spuneti ca in nici una ca nu va cred